2. Călător II
Din pribegii interstelare
M-am pogorât în visul tău
Să mi te fac nemuritoare
Și să alung din vis ce-i rău.
•
Ți-or crește aripi ca de flutur’
Să te înalți spre astrul soare
Și-n zboru-ți eu să mă alătur –
Să fim egrete călătoare.
•
Nu te trezi din vis, nu încă!
Te scaldă în lumina lunii!
Iar de vei vrea, din ochiu-mi stâncă
Să dai vedere rațiunii
N-am să m-opun… și totuși… cer
Să dormi adânc, în somnu-ți veșnic
Unde tristețile îți pier
Când te cuprind atât de strașnic.