1.

În cele ce urmează, se urmărește o analiză în ceea ce privește procesul artei, în deosebi, cel al poeziei. Un prim obiectiv essential este de a răspunde la întrebarea ,,De ce poezia este gândire prin imagini?” și de ce nu este ,,Gândire prin cuvinte?”.Următorul este legat de conceptul de ,,înstrăinare” sau ,,defamiliarizarea”, iar ultimul se referă la ,,procedeul insolitării”, Sklovski făcând referire la opera lui L. Tolstoi.

În eseul său Arta ca procedeu, formalistul rus, Victor Șklovski definește poezia ca unul dintre pilonii esențiali ai Artei, alături de muzică, arhitectură și sculptură, reprezentând un mod deosebit de gândire și de cunoaștere. El afirmă că ,,poezia înseamnă un mod deosebit de gândire, și anume un mod de gândire prin imagini”[…]

Prin urmare, ajungem la următoarea concluzie a sa, ,,Arta este gândire prin imagini”. Imaginea poate fi interpretată prin două feluri: pe de o parte, ,,acționează ca un predicat constant pentru subiecte variabile”, iar pe de altă parte, ,,imaginea mult mai clară și simplă decât ceea ce explică”. Așadar, se identifică scopul major al acesteia: imaginea trebuie să ne producă un context familiar, ușor de înțeles. De menționat că muzica, sculptura și arhitectura sunt considerate Arte ,,neimagistice”, arte ca se adresează direct emoțiilor, în timp ce lirică reprezintă o perfectă asemănare cu arta imagistică. Se distinge trei tipuri de imagine în poezie, și anume: imaginea ca mijloc de gândire, ca mijloc de gruparea obiecte și imaginea poetică ca mijloc de a întări perceperea obiectului. Imaginea poetică creează impresia maximă. Este echivalentă cu procedeele limbii poetice(figuri de stil): repetiția, comparația, hiperbola, etc.

,,Fără imagine nu există artă” este concluzia la care ajunge acesta. Cuvântul are și el rolul său determinator, însă va fi întotdeauna însoțit de o imagine, întrucât cuvântul schimbă imaginea, și viceversa.

Un exemplu în acest sens, îl constituie poezia Iarna de Vasile Alecsandri, unde textul este ancorat în imagini, ilustrând argumentele prezentate: ,,Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,/Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;/Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,/Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi./[…]”.

Având în vedere stabilirea următorului obiectiv, conceptul de ,,defamiliarizarea”, se referă la faptul de a ne pune în fața unui context bine cunoscut(familiar), însă într-o formă obscură, suspendă percepția noastră, astfel încât să ajungă în situația de a nu recunoaște lucrul respectv.Limbajul este distorsionat, are un sens conotativ.

Exemplu:

,,Murea ziua alba pe strofele-ntinse”( fragment din Ștefan Petică ,,Când vioarele tăcură)- are drept corespondent, dacă stăm să analizăm, ,, O zi pe sfârșite”, ,, Un apus”, etc.

Ultimul obiectiv, și anume, ,,procedeul insolitării” se poate întâlni și în textele epice. La L. Tolstoi constă în aceea că el nu denumește obiectul cu numele său, ci îl descrie ca și cum l-ar vedea pentru prima oară, redă fiecare întâmplare ca și cum s-ar petrece pentru prima dată. În descrierea obiectului nu folosește numirile date în general părților acestuia, ci apelează la denumirile părților corespunzătoare ale altor obiecte. În diferitele sale opere Tolstoi folosește acest procedeu(descrie cu ajutorul lui bătăliile din Război și Pace).

Ca o concluzie, prin prezentarea argumentelor, cât și a exemplelor, susțin că Arta, poezia este un proces complex, fără de care nu poate exista fără principalul mechanism de funcționare: imaginea. Ea este cea care explică, care introduce lectorul în profunzimea textului.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.