12. GARA TIMPULUI III

Blindatele morții trec cu nepăsare peste cadavrul gării

Sfâșiind suflete întrebătoare

De ce Cum Către ce

Ochii galeși

De la oboseală

Ori de la răsuflarea sufletului prin orbite

Stimați călători

Trenul interregio numărul opt întors va sosi în stație

La linia în zig-zag a inimii

Din direcția Trecut

Trenul va staționa într-un ritm efemer

Merge în direcția infinit oprind în toate stațiile

Las peronul să mi se scuture de pe tălpile bătătorite ale bocancilor

Larma liniștii călătorilor mă înfioară

Horror

Capete căzute

Cărți deschise la pagini aleatorii

Mâini îmbârligate

Încleștate pe dispozitivele cu touch

Din care atârnă fire

Prin care se scurge lava timpanului

Numai eu aud

Mormăielile bătrânei de lângă mine

În încercarea de a fredona vreo melodie a anilor ‘50

Eu aspirantul spre a fi poet

Citind poezii mai mult decât aspirante

Prin mine moralitatea fugărește

Ideea

De a-i coase limba

Mai noii mele companioane

De dinți și de planșeul gurii

Prezentați biletele spre Țara Fără de Apus vă rog

În mine s-a pogorât lumina divinității

Controlor – salvator

Mi-a smuls ideea

Cu un clește de cuvinte mântuitoare

A dat cu ea de toți pereții compartimentului

Ca și capetele celor adormiți de altfel

Mă trezesc în Țara Fără de Sfârșit

Căutându-mi sfârșitul

Îl caut

Nu știu dacă vreau să îl găsesc