9. LUPUL CE ÎNCĂ URLĂ LA LUNĂ

Lupul urlă

Din toți rărunchii

La luna

De un ametist

Sângeriu

Mă aude cineva

Auu, auu…

Răsună vaiete

Disperate

Din pieptul

Tatuat de dungi

Vânăt-sângerii

Luna doarme

Înconjurată de lacrimi

Strălucitoare

Clipocind

În două lacuri

Sticloase

Prin care lupul

Nu mai vede

Orbit

De unica dorință

De a fi auzit

De cine

Nici el nu știe

Luna nu-l ascultă

Poate doar nălucile

Fumurii

Ce îi înconjoară

Botul

Creând fuioare

De suflet

Disipat

În negura timpului

Pierdut

Lupul

Regăsit de el

Însuși

Într-o baie de sânge

Roșu-vinețiu

Se ivește soarele

Din spatele lunii

Parcă auzind

Vaietele lupului

Tot mai disperate

Sunt minutele

Ce se scurg

Sub forma boabelor de piper

Dintr-o clepsidră

Sub formă de râșniță

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.