1. Din umbra salciei

Privind din umbra salciei pletoase

Spre lacul obosit, albastru, mat,

Prin mintea mea trec gânduri serioase

De a mă pierde veșnic în neant.

•

Ce aș fi eu de n-aș putea obține

Un loc pe fila marilor biografii?

Aș fi eu oare mulțumit cu mine

Ori sufletu-mi s-ar pierde-n nopți târzii?

•

Aș fi ca frunzele căzute, efemere,

Strivite și privite cu ochi melancolici.

Pierdut și regăsit în sentimente izomere,

Prin arbori seculari, simbolici.

•

Vreau să trăiesc de-a pururi astă viață,

Să mă divid în infinite infinituri;

Chiar dacă știu că nu va mai fi dimineață,

Vreau să stagneze timpu-n asfințituri.