Fata care a băut luna

Bea-mi lumina alb-gălbuie,

Înghite-mi strălucirea ca pe-o băutură fină cu bule,

Nu lăsa îndoiala să te oprească,

Din a-ți schimba destinul.

•

În această seară mistică,

În care păsările cele mai negre ți se rotesc amețitor în jur,

Și bat nebun din aripi fine, în dansul lor vrăjit de noapte,

Îți întind acest pahar,

În care mă aflu eu, luna.

•

Bea-mi toată puterea și misterele,

De astăzi soarta ți se schimbă,

Îndrăznește să faci acest lucru,

Ce-un muritor îl consideră teribil de necugetat.

•

Dar de unde vin eu e firesc,

Să nu mai suferi când ți se întinde o sfântă linguriță de lumină.

•

Simți cum ți se aprinde sufletul, draga mea copilă?