În rochie albastră pe divan

În rochie albastră pe divan,

Stă o poetă plină de melancolie,

Cu mintea la ultima sa poezie,

Zâmbește ușor.



În rochie albastră pe divan,

Cu fular de soare înfășurat,

Femeia cu păr negru n-a descifrat,

Ce-i lipsește oare.



În rochie albastră pe divan,

Muza pare împăcată,

Dar privirea-i pierdută,

Toți spun că-i aproape mută.



În rochie albastră pe divan,

În jur numai flori pictate,

Pieptu-i dezgolit,

Mâinile-i sunt împreunate.



În rochie albastră pe divan,

Poeta se pierde în tablou,

Nimic nu e nou,

Doar trăiri deja trăite.



În rochie albastră pe divan,

În jur nu-i nicio fereastră,

Să mai privească pentru ultima oară,

Înainte să-și ia rămas bun.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.