2.

Căci ochii tăi firavi de-o calamitate rară, soră cu pământul m-au învățat astronomie în ciuda conspirației nocturne asupra lor, căci buzele tale de-un roz pal, roz cenușiu, roz de flori de primăvară m-au învățat sa nu cerșesc după clișee omenesti, moderne, să aspir spre ideal de zi de vară, de câmpie arsă de soarele ce-o iubește absurd. Vocea ta de-un absurd firesc, de-o tonalitate grea m-a învățat cum să te privesc cu urechile mele în cea mai mare gălăgie dintr-o piață de pește și mă ghidez după gustul de lemn dulce ce-l poartă după ea. Atingerea ta m-a învățat erotism dus la extrem, într-o apocalipsă crudă de săruturi nevorbite și cuvinte nerostite, m-a învățat inocența infantilă în momente crude fără pic de armonie și astfel am învățat să te pictez în nuanțe de gri pline de viață, pe-o pânza de carton aruncată la gunoi ce-mi ședea în minte calm și-am învățat să mi te închipui cu un fluierat calm.