4.

Și n-ai rămas,

caci tu vrei iubirea care poate aprinde un foc fără ca măcar sa atingă un chibrit,

tu vrei iubirea care este atât de gălăgioasa, încât poate umple un întreg stadion,

tu vrei iubirea ce poate înteți valurile unei furtuni in Caraibe,

tu vrei iubirea ce-ți mănâncă din oase dacă nu o hrănești constant,

tu vrei iubirea ce-ți încălzește tot corpul, tu vrei iubirea ce-ți dă fluturi în stomac.

Și eu,

eu vreau iubirea ce se poate aprinde într-un azil părăsit la miez de noapte,

eu vreau iubirea ce-mi poate liniști gândurile in roua dimineții pe stomacul gol,

eu vreau iubirea ce limpezește cerul și oprește furtuna până să se lovească brutal de coastă,

eu vreau iubirea ce te hrănește in zilele lipsite de putere când cazi la pat neputincios,

eu vreau iubirea ce mi răcește corpul când apare anxietatea în zilele toride de vara,

eu vreau iubirea ce-mi oferă calmitate lipsită de grija unei posibile căzături in gol.

De aceea nu ne-am potrivit și te-am privit cum pleci din a mea viață de parcă-i nebunie toată, cu lacrimi oceane și țipete fără de cusur,

dar te-am lăsat să pleci căci nu ne potriveam nici măcar în serile de toamnă târzie cu apus de nostalgie,

nu ne-am potrivit căci la mine în suflet era război, iar la tine senin cu ploi, de aceea te-am lăsat să pleci căci nu ne potriveam nici măcar la o banalitate de aromă de înghețată.

Eram fistic oriental plin de aroma,

iar tu… orice aromă nouă,

de asta te-am lăsat să pleci

căci nu ne potriveam și n-ai rămas.