6.
Că poate irosim noi frumusețe de viața, trăind-o,
Că poate nu ne bucurăm îndeajuns, de această scăpare,
Că poate nu găsim pic de alinare, în negrul fumuriu ce-l purtăm chiar în pleoape
Și că poate nu ne mai simțim cu toții de-a-ntregul.
•
Dar spune-mi tu, nemuritorule, cum să nu trăiesc viața, tu visătorule
Când vorba din cântec, sună chiar așa: ”E-așa frumoasă viața, de ce s-o irosești trăind?”
Dar sunt lipsit de regrete și de monede, bancnote și caruri pe sub triciclete,
Eu nu vreau să trăiesc murind, mai bine mor traind,
Pe mese, pe sub fețe, prin baruri pe câmpii, mai bine mor traind.
•
Că poate irosim noi frumusețe de viața, traind-o,
Că poate nu ne bucurăm îndeajuns, de această scăpare,
Că poate nu găsim pic de alinare, în negrul fumuriu ce-l purtam chiar în pleoape
Și că poate nu ne mai simțim cu toții de-a-ntregul.
•
Mi-ai fost refugiu și evadare intr-o lume mult prea mare,
Mai învățat să trăiesc, cum să iubesc, cum să înfloresc și cum să vorbesc
Nu e prea târziu, eu sunt chiar aici, cu soluții și predicții, cum ți-am promis
Focul s-a aprins, nu mai fugii, nu mai ești in vis, nu totul s-a stins
Noi avem un sens, unul curat, haide cu mine căci încă nu s-a terminat.”