Zeamă de ananas

Îți aduci aminte cum pe ochi ne turnam sucul lămâilor zdrobite și eu credeam că- i portocală galbenă și dulce. Mă lăsai cu pupilele ude și înecate în lichid acru, iar apoi mă întindeai ușor pe nisip și-mi spuneai să privesc direct către soare. Ardeam încet și fumul se juca printre degetele mele de la picioare, iar tu mă țineai strâns de mână și trasai contururi în nisip. Eu am vrut să-ți fiu mare. Știam cât de mult adorai mirosul sărat al apei și albastrul acela tranchilizant, așa că am decis să fiu mare, să fiu valuri. Să mă unduiesc după ritmul tobei tale, să stau nemișcată și să zâmbesc atunci când tu erai ca lemnele din șemineu ce trosnesc la intensitate maximă, să fiu înspumată și jucăușă, dar ascultătoare, ca valurile marii atunci când tu vrei să fii pensula și eu tabloul. Tu penița ce zgârie suprafața inocentă și pură a hârtiei, lăsată-n voia cernelii să o umple până se udă toată și devine inutilă. Am vrut să te simt cu totul și te-am simțit. Ți-am inspirat pielea și mi-am făcut adăpost temporar în căldura și moliciunea corpului tău. Erai ca o rază de soare la atingere și aproape că adormeam în nucleul tău fals, dar pe dinăuntru erai o piatră rece și goală. Te-am făcut poezie și am căutat în ochii tăi o fărâmă de omenie, însă magnifică era doar inima mea și oricât de frumos aș fi putut eu să te fac ca om, tu erai doar unul dintre muritorii fără esență, înăuntrul tău se juca întunericul, în loc de mațe, demnitate și iubire. Ai fost nimic, eu te-am transformat în pagină a cărții vieții mele. Acum am înecat cartea în apă lină și rece, am lăsat-o să se scufunde teatral până în adâncuri calme și uitate de trupuri de om; și câteodată mai ies la suprafață pasaje din ceea ce odată ne era prezent.

Lasă un răspuns

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.