Cireșe

Miroase a cireșe zdrobite,

Atât de zdrobită mi-e și inima.

•

E aer greu în încăpere,

Îmi aduce aminte de ale noastre grele resentimente.

•

Pe canapeaua din piele ieftină,

Te văd prin cenușiul fum,

Cum stai turtit în fața geamului,

Lăsând frigul să ne trezească oasele,

Ascultând acordurile de chitară din depărtare.

•

Îmi întinzi pahar cu vin roșu,

Căci vinul alb îmi amețește prea tare existența,

Și-mi spui că-s zdrobite cireșe înăuntru,

Și biete inimi muritoare.

•

Aproape că mi-e familiar mirosul,

Dar nu pot atinge paharul vrăjit,

Oricum suntem doar două fantome,

A ceea ce obișnuiam să fim odată.

•

Chiar dacă conturul negru ne e încă apăsat,

De la creionul ce ne-a trasat până la urme,

Tot se aud glasuri străine cum cântă,

Că suntem doar două biete trupuri,

Ce-ncearcă să-și aducă aminte,

Cum e să-ți bată inima.

•

Căci ne-am scos inimile,

Și am făcut la schimb cel mai roșu vin.

•

Acum tot ceea ce-mi mai ține minte trupul,

E doar mirosul de cireșe.