Atât de greu
Sap adânc în cele mai reci morminte
Și adesea printre rânduri zăresc numele tău.
Trupuri seci ce zac între patru scânduri
Și să te las acolo n-am crezut că va fi atât de greu.
•
Cărți uitate de timp în biblioteca veche,
La fel aș vrea să uit și eu sărutul tău,
Și scriitori mor de timpul ce-i precedă,
N-au înțeles nici ei că dorul e atât de greu.
•
Sălbatice animale vânează fără milă,
Sălbatic era și felul în care ne iubeam mereu,
Natura nu ne mai aparține nouă,
Să o îmblânzim ne-a fost atât de greu…
•
Nici vremea nu mai e la fel ca odinioară,
În zile friguroase, soare doar pe chipul tău.
Nu mă vedeam să aparțin singură nopții
Și să mă obișnuiesc cu asta îmi e atât de greu…
•
Plâng și pruncii de dorul mamelor plecate,
Ca un prunc, cu suspine, am ajuns să plâng și eu,
Că nu mai are cine să-mi vorbească-n șoapte
Și fără șoapte să adorm acum mi-e atât de greu.
•
Dar timpul o să îngroape la fel ca pe niște morți:
Amintirea, sărutul, șoapta, trupul tău,
Iubirea noastră toată într-o amintire rece…
Și în curând nu va mai fi nimic atât de greu.