Atât de greu

Sap adânc în cele mai reci morminte

Și adesea printre rânduri zăresc numele tău.

Trupuri seci ce zac între patru scânduri

Și să te las acolo n-am crezut că va fi atât de greu.



Cărți uitate de timp în biblioteca veche,

La fel aș vrea să uit și eu sărutul tău,

Și scriitori mor de timpul ce-i precedă,

N-au înțeles nici ei că dorul e atât de greu.



Sălbatice animale vânează fără milă,

Sălbatic era și felul în care ne iubeam mereu,

Natura nu ne mai aparține nouă,

Să o îmblânzim ne-a fost atât de greu…



Nici vremea nu mai e la fel ca odinioară,

În zile friguroase, soare doar pe chipul tău.

Nu mă vedeam să aparțin singură nopții

Și să mă obișnuiesc cu asta îmi e atât de greu…



Plâng și pruncii de dorul mamelor plecate,

Ca un prunc, cu suspine, am ajuns să plâng și eu,

Că nu mai are cine să-mi vorbească-n șoapte

Și fără șoapte să adorm acum mi-e atât de greu.



Dar timpul o să îngroape la fel ca pe niște morți:

Amintirea, sărutul, șoapta, trupul tău,

Iubirea noastră toată într-o amintire rece…

Și în curând nu va mai fi nimic atât de greu.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.