Conversații către Venus
-întoarce-ți chipul către mine și nu te rușina,
păcatul cel de veci acum ți-l voi uita.
lasă pradă trupul tău în ale mele brațe
să ne iubim în spuma mării
fără de regrete, fără de speranțe!
•
-acum în față tu îmi ești ispită
de-o frumusețe rară, neasemuită.
nu pot să calc jurământul pentru cel ce mi-e sortit,
chiar dacă tu de-a pururi îmi vei fi iubit.
•
-hainele și frica, așază-le într-o parte,
cu ochii strâns închiși, lasă-te pe spate.
nu poate Hefaistos să-ți arate vraja,
de nu m-ai fi iubit, mi-ai fi respins mreaja.
•
-cuvintele tale pline de păcat
mă fac pe jurământ sincer să-mi calc.
te rog, te du departe și lasă-mă curată.
jur că-ți voi purta pe veci iubire adevărată!
•
-nu am nevoie de-ale tale jurăminte,
o clipă de iubire și mă vei ține minte
noaptea-n vis ți-oi apărea mereu,
iar ziua sufletu-ți va plânge cu jale dorul meu.
•
-nu pot trăi o viață cu gândul doar la tine
de-mi vei lăsa rămasuri, ce va fi de mine?
nu gândești că ale noastre sorți
n-au fost pecetluite?
•
-soarta a fost clară,
în pântec să-mă porți.
de nu mă vei alege:
vei suspina în ziuă!
vei blestema în nopți!