– Întrebări & insomnii & pierderi & regăsiri –

Uneori mă simt epuizată. Și atât. Cel mai bine poți observa

în mâinile ce îmi tremură fără control și în firele albe ce par

să spună povestea unei tinere ce s-a rătăcit.

Între cine am fost și cine sunt pe cale să devin

rămân frânturi pe care le-am abandonat

pe podul de fier în acea vară, când am decis să nu mai trag după mine

conceptul meu greșit despre iubirea adevărată, muzica proastă

pe care nimeni altcineva nu o ascultă la petreceri și umorul sec.

Contează cine crezi că ești și ce te reprezintă

într-o buclă a timpului în care

nu pare să contezi pentru cei care contează? Într-o lume

cu cai verzi pe pereți și chipuri inexpresive?

Dacă am umbla de-a lungul și latul acestei vieți

complet dezbrăcați de temeri,

ai avea curajul să încerci să vindeci prin iubire? Nu, eu nu implor

mângâieri. Rănile mele sunt cusute cu ață albă, conturate perfect

pentru a-mi aminti că am fost uneori epuizată, alteori dezamăgită și totuși am continuat.

Nemulțumirile interioare mocnesc de generații întregi.

Cât de departe crezi că poți fugi când sufletul și mintea

te cheamă la luptă?

Între iubire și onoare, pe ce poziție alegi să mori?

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.