pagini dintr-un jurnal pe care ea nu îl va citi
“scrollezi de câteva ore pe profilul ei, nervos că nu i te poți adresa nici măcar cu un banal „hei, ești bine?”
ai căuta un sens pentru avalanșa de amintiri ce te ard pe sub retină & ai întreba-o dacă îi este dor
she is happy now, iar tu o știi, dar speri că nu a uitat circumstanțele în care viața v-a trimis pe același drum, dar cu direcții diferite
tatuajele nevăzute dor permanent
is not your choice, doar că tu nu poți uita sprâncenele groase, lungi & imperfecte & zâmbetul strâmb
fetița cea dură înaintea propriei reflexii & în valuri spumoase pentru însetați
ai cultivat între voi o grădină de trandafiri albi pe o distanță de mii de kilometrii de dor neșoptit
nu crede în sentimente neexprimate, în neasumări, în tăceri
superstițiile nu sunt perfect valabile în cazul sufletelor pereche
încă speri să o revezi cândva, să îi recunoști că nu a fost mâna destinului cea care a distrus totul între voi”