Povești de familie (I)

o ușă de metal și patru pereți mă ascund de reacțiile

tatei cu privire la ceva sigur greșit – la asta

mă pricep cel mai bine

să plâng & să consum alcool

și puținul ce a rămas din mine

(puțin din ce mi-ai lăsat)

te întorci uneori și întrebi

dacă tata mai țipă, dacă îl confrunt sau dacă

am rămas victima tuturor cuvintelor

pe care nu le-am mâncat la cină, sub presiunea

din ochii lor

te-ai speriat de femeile din familia mea

nu reacționăm vizibil niciodată

dezvoltăm anxietăți

și erupem în brațe ce vin să ne salveze

iartă-mă

dar tata este singurul bărbat pe care îl pot lăsa să mă controleze

nu știu ce să fac cu libertatea pe care mi-o oferi.