Obișnuită deja sau doar obișnuită cu lipsa ta?

urăsc faptul că trebuie să mă întorc,

la finalul fiecărei zile,
în camera pe care obișnuiam
să o împart cândva cu tine.

•

urăsc faptul că, în încercarea mea
de a-mi arunca jacheta veche în grămada de haine, nu mă pot preface că nu știu
de hainele pe care ți le-am ascuns
sub acea grămadă infinită.

•


urăsc fiecare moment

în care simt cum cedez,
prea slabă fiind
să te pot scoate din mine.

•

urăsc
să-mi las capul

să se odihnească pe perna ta,
și nu pe umărul tău.

•

urăsc faptul că
nu-ți întâlnesc nicicum, niciunde,

privirea,
indiferent de cât de mult încerc.

•

te port cu mine peste tot:
sub formă de zâmbet pe buze,

sub formă de atingere în palmă,
sub forma celei mai de preț amintire

într-a mea inimă bolnavă de tine.