Obișnuită deja sau doar obișnuită cu lipsa ta?
urăsc faptul că trebuie să mă întorc,
la finalul fiecărei zile,
în camera pe care obișnuiam
să o împart cândva cu tine.
•
urăsc faptul că, în încercarea mea
de a-mi arunca jacheta veche în grămada de haine, nu mă pot preface că nu știu
de hainele pe care ți le-am ascuns
sub acea grămadă infinită.
•
urăsc fiecare moment
în care simt cum cedez,
prea slabă fiind
să te pot scoate din mine.
•
urăsc
să-mi las capul
să se odihnească pe perna ta,
și nu pe umărul tău.
•
urăsc faptul că
nu-ți întâlnesc nicicum, niciunde,
privirea,
indiferent de cât de mult încerc.
•
te port cu mine peste tot:
sub formă de zâmbet pe buze,
sub formă de atingere în palmă,
sub forma celei mai de preț amintire
într-a mea inimă bolnavă de tine.