aprilie 22, 2019

Printre orașe, agitație și zâmbete fugare, printre nopți albe, alcool și fum de țigară,

el se strecoară în timp și o salută, poate doar din curiozitate, dar fără vreo urmă de interes.

Pentru ea astăzi nu este cu nimic mai diferit, mai special decât ieri: o altă zi în care se trezește

singură în patul ei, o altă zi în care lucrurile merg îngrozitor din punct de vedere emoțional,

o altă seară o găsește în compania unor oameni nepotriviți, departe de a-i înțelege emoția

ce i-o maschează zâmbetul cald, departe de a-i auzi țipetele interioare.

Iar când mâna lor o cuprind pe a ei, iar când vocile lor iritante îi complimentează minciuna

pe care ea le-o prezintă, se pierde în depresii și râde zgomotos, acceptând că cel

cu care a ieșit astăzi nu este cu nimic mai diferit, mai special decât cel de ieri.

O altă zi, o altă seară, un alt personaj. Sau cel puțin, cu asta s-a obișnuit.

Un mesaj neașteptat de la o persoană neașteptată.

Un om sociabil, deschis, amuzant, îi tastează de câteva ore.

Dar nu o satisface. „Așa este la început…” își spune, convinsă că nici ziua de astăzi

nu va fi mai diferită, mai specială decât cea de ieri.

Se scurg zilele, iar tipa îi atrage atenția. Poate prin sensibilitatea pe care încearcă

atât de mult să o ascundă, ori cu felul ei de a-l ține la distanță.

Au glumit mult, au râs împreună ore întregi la telefon, dar pentru ea, astăzi nu era

mai diferit, mai special decât ieri.

Ei continuau să vină, își spuneau replicile ieftine și plecau, iar sufletul ei rămânea

mai gol decât îi era patul.

În acest timp, el făcuse un obicei din a-i scrie, din a-i povesti, din a-i căuta prezența. Dar ezita

să recunoască.

Adora să îi pună zâmbetul pe buze, dar prefera să tacă.

Avea temerile sale, dezamăgirile l-au inhibat, nu avea încredere în oameni, în femei.

Dar ea îl dezarma cu inocența ei.

Însă ea nu îl vedea.

În timp ce ochii lui o priveau cu admirație, ea căuta alte priviri.

În timp ce el ducea lupte cu propria-i conștiință, ea s-ar fi apropiat de oricine i-ar fi oferit

un strop de afecțiune. Sau cel puțin, asta credea.

Până într-o zi, când el a decis că vrea să o cunoască pe fata din spatele ecranului.

În glumă, mai mult sau mai puțin, i-a propus să intre în viața lui.

Și au existat ezitări și suspiciuni, până în momentul când s-au surprins la aceeași masă,

într-o atmosferă plăcută, iar liniștea se așternea împrejurul lor, dar mai ales în sufletele lor.

O primă îmbrățișare, în parcarea goală, printre străinii ce treceau pe lângă ei.

Plimbări departe de oamenii grăbiți. Cerul și noaptea deasupra lor. Apoi fulgii mari i-au surprins îmbrățișați, tăcuți, timizi, stângaci.

Iar sărutul… Acel sărut a venit însoțit de mesajele din ziua următoare. De dor, de fericire,

de fluturași.

Teama amândurora era de a nu greși.

Dar nu se mai temeau să fie ei, să recunoască că momentul lor a fost unic și și-au promis

să fie unul pentru altul cât le este permis.

Din ziua aceea, prezentul este mai diferit, mai special decât ziua ce a trecut.

Se întâmplă ca dragostea să apară de acolo de unde te aștepți mai puțin, ori aproape deloc.

Pentru că te-am cunoscut atunci când nu mă așteptam, pentru că ești exact cum trebuie să fii, pentru că ai avut răbdare cu mine,

pentru că mă iubești,

te scot din mine, sub formă de litere îngrămădite și

îmi exprim dragostea!

Sper să zâmbești acum, pentru că El din rândurile mele – ești tu, iar Ea – sunt eu.