Nu m-am schimbat deloc!

,,Nu m-am schimbat deloc!” îți spui,

În timp ce mâinile tale frâng un destin

Și îl presară peste valurile nemiloase ale mării.

Soarele se sparge în explozii de durere,

Iar sângele lui se scurge pe oglinda cerului,

Ungând rănile inocenței cu disperare.

Agoniile dramatice zvâcnesc în hidoșie,

Dar tu le simți ca pe o normalitate,

În timp ce furia naturii te mustră ca o mamă.

 •

,,Nu m-am schimbat deloc!” îți spui, 

Dar sabia pe care ai făurit-o

Din amintirile pe care îți dorești să le ascunzi

În spatele procesului de maturizare,

Zâmbește malefic, dezgolindu-și tăișul

Pe care s-a închegat praful mistuitor

Al viselor copilărești, ucise prematur.

Nu te-ai schimbat deloc, și totuși,

Copilul de altă dată s-a transformat în luptător.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.