O lume lugubră

Ochii lui triști îi privesc pe ai mei,

Iar el cu glas diform exprimă

Realitatea pe care o sfidasem înainte,

Dar care acum în suflet se imprimă.

 •

Într-o lume lugubră nu există speranțe,

Iar iubirea adevărată este doar un mit,

În goana după adevăr, cu inima oarbă,

În cele din urmă noi ne-am oprit.

 •

Stând în fața lui, cu mintea spulberată,

Îl privesc tăcută, afirmând descoperirea:

Realitatea pe care o văd în cărți e falsă,

Iar la final de joc, va pierde iubirea. 

 •

Iar noi va trebui să mergem mai departe,

Croindu-ne fiecare prin viață un drum,

Însă înainte, cum vom trece peste

Momentul în care ne luăm rămas-bun?