Metamorfoza unui vis

Am fost demult un om,

Un înger, până când,

Cu trupul și cu sufletul

Pășit-am în mormânt.

 •

Luat-am cu mine amintiri,

Parfum de tinerețe și speranțe,

Ca să le transform apoi

În trepte spre dizgrație.

 •

Desprinzându-mă de cer

Ca o indezirabilă stea,

Schimbând sensul constelației

Pe care o formam cândva.

 •

Lăsând în urmă doar scânteia

Unui vis neîmplinit,

În sufletul aceluia

Ce din țărână m-a clădit.

 •

Trăind prin el doar ca speranță,

Tind să mă înalț cumva,

Căci prăbușirea din imperiu

În origini s-ar grava,

 •

Adânc în suflet și în minte,

Ca un blestem prioritar,

Etichetat cu metamorfoza

Unui vis dulce-amar.