Un ultim strigăt

Simt cum sufletul se divide

În miliarde de bucăți,

Iar din el, spre libertate,

Își croiesc drum entități.

 •

Demoni proiectați de mine,

Țesuți de mintea mea coruptă,

Dirijați cândva de sufletul

Pe care acum nu-l mai ascultă.

 •

Vor să-mi posede existența,

Să mă ucidă în ritm lent,

Iar la final doar eu să fiu

Singurul meu oponent.

 •

Mi-au pus deja pumnal în mână

Și venin pe buzele pecetluite,

Hrănindu-se cu disperarea

Acțiunilor nedorite.

 •

Îmi străpung posesiv carnea,

Despicându-mi coastele,

Forțându-mă să le urmez,

La final, ordinele.

 •

Pot spune că omul din mine

A murit în disperare,

Cu pumnalul plin de sânge,

Cerând tainic îndurare.

 •

Însă nimeni n-a răspuns,

Iar el, în jurământ etern,

Împreună cu demonii săi,

S-a afundat trist în infern.