Ca de la muză la artist

Picta-mi-ai cosmos printre gânduri

Și stele în ochii mei obscuri,

Făcând din mine universul

Ce n-aparține nimănui.

 •

Mi-ai modelat mortalitatea,

Într-un mulaj profan de lut,

Schimbându-i muzicalitatea,

Într-un ton bolnav și mut.

 •

Ai fost artistul meu suprem,

Iar eu, creația ta sublimă,

La care și astăzi mai lucrezi,

Cu puterea ta divină.

 •

Însă am o rugăminte,

Ca de la muză la artist,

Proiectează și fă din mine,

Tablou sfânt, absolutist.

 •

Îmbracă-mă-n cristal de lună

Și-n praf de stele cenușii,

Într-o rochie de mireasă

Desprinsă din poezii.

 •

Fă din negură, lumină,

Și pune flori deasupra mea,

Într-o ploaie trecătoare

Ce învăluie lumea.

 •

Fă din iarnă, primăvară,

Și din sufletul de gheață,

Eliberează floarea care,

Mă-njunghie de-o viață.

 •

Apoi rupe-un colț de soare,

Și mi-l așază-n interior.

Tocmai atunci lucrarea-ți sfântă

Va dăinui în fața lor.