Tablou

M-am descompus treptat

În fluturi efemeri,

Într-un tablou pictat

De eternele plăceri.

Mai jos am desenat

Doar trupu-mi ofilit,

Pe care am apucat

Să-l fac mai răzvrătit.

Deasupra lui, lumină,

Prin pomi, muzicieni.

Cântecul lor domină

Profundele tăceri.

Pe cer, linii obscure,

Schițează norii reci,

Lumina să o tulbure,

Să o ascundă-n veci.

Lângă trup, doar lacul,

Trăiește prin culoare,

Iar pe el colacul,

Ce-așteaptă o salvare.

Mai adânc, doar o pădure

Ce-ncarcă peisajul vast,

A început să murmure,

Prin al râurilor glas.

Iar spre final, o flacără

Ce va arde-al meu tablou,

Iar din această operă,

Rămân fragmente, pe birou.