Peisaj nocturn

Glasu-mi ce trimite dulci și blânde șoapte

Tulbură tăcerea ceasului de noapte,

Preschimbând în versuri lunga mea visare,

Ce umbrește tainic trista lumânare.

Iar în lumina lunii, prin geamul întredeschis,

Privesc dincolo de tabloul mult prea realist,

Analizând cerul pe care, acum în toiul nopții,

S-a schițat naiv constelația sorții.

Același spectacol superb și nocturn

Al astrelor toate dirijate de Neptun,

Aceleași explozii de lumină străvezie

Se preschimbă tainic într-o veche poezie,

Învăluind noapte într-un cântec misterios

Cu versurile cântate pe ale greierilor corzi,

Luna fiind martora acestui spectacol excepțional,

Dansând în marea de stele, în mod exemplar.

Lupii-n păduri urlă fără voință,

Chemându-și strămoșii, cu recunoștință,

Copacii tresar la șoapta cea mai mică,

Adoptând un sentiment inexplicabil de frică.

Liliecii cei negrii se ascund în umbre profunde

Sau zboară pe cerul albastru, unde

Încep să alerge în grupuri micuțe

Ca mai apoi să plonjeze pe ale lor crenguțe.

Noaptea-i un joc în care totul prinde viață, 

Trezind sentimente de melancolie, inspirație, viață

Prin multitudinea de culori închise de care dă dovadă

Prin cântecul dulce, care-n timp o să se piardă.