Captivă

Pământul mă ținea înrădăcinată

în realitatea mult prea asupritoare

ochilor mei.

Voiam să ating înaltul cerului,

să îi permit minții să guste

din stropul acela de nebunie

la care ar fi ajuns Socrate.

Aș fi vrut să contemplez asupra

lui Yggdrasil,

Aș fi vrut să iau locul lunii

pentru a-i reda o clipă de iubire

la care Luceafărul doar a îndrăznit

să viseze.

Poate ea ar fi reușit…

Dar mâini de pământ mă

ating și mă trag spre viața lor,

pe care eu nu o doresc.

Trebuie să continui lupta

pentru locul lunii

sau pot să strivesc lutul

din care sunt alcătuită

și să sper că o să mă prefac

în stea?

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.