Captivă
Pământul mă ținea înrădăcinată
în realitatea mult prea asupritoare
ochilor mei.
Voiam să ating înaltul cerului,
să îi permit minții să guste
din stropul acela de nebunie
la care ar fi ajuns Socrate.
Aș fi vrut să contemplez asupra
lui Yggdrasil,
Aș fi vrut să iau locul lunii
pentru a-i reda o clipă de iubire
la care Luceafărul doar a îndrăznit
să viseze.
Poate ea ar fi reușit…
•
Dar mâini de pământ mă
ating și mă trag spre viața lor,
pe care eu nu o doresc.
•
Trebuie să continui lupta
pentru locul lunii
sau pot să strivesc lutul
din care sunt alcătuită
și să sper că o să mă prefac
în stea?