Durerea falsă a așteptărilor

– Corpul meu este precum apa mării în timpul unei furtuni. Îmi simt sufletul tulburat, iar mintea se află într-o dezordine totală. E prea mult zgomot! spuse Fred cu o voce revoltată. Am așteptat prea mult crezând că totul va reveni la normal. Nu am avut puterea de a mă detașa de trecut. Voiam să readuc toate acele amintiri înapoi. Am crezut că pot să fac asta, că este doar o chestiune de timp!

-Oh, Fred, dar ce naiv ești! rosti doamna în vârstă, care ședea pe bancă alături de el. Odată ce o ființă iubită sau chiar ceva la care ții pleacă din viața ta, nu mai are rost să încerci să îl readuci înapoi. E mult mai greu decât dacă îți întorci privirea și mergi câțiva pași înainte. Crede-mă, și eu am trecut prin aceste experiențe, dar mi-am învățat târziu lecția. 

– Simt că nu pot să mă detașez. Cum pot să uit tot ce s-a întâmplat? 

– Nu vei putea să uiți niciodată, dar asta nu înseamnă că trebuie să trăiești mereu acolo. Viața e dreaptă doar cu învingătorii, căci ei au putere interioară, ei au trecut prin greutăți. Din păcate, sunt puțini învingători deoarece mulți abandonează arena în timpul luptei, așa cum vrei să faci și tu acum. Să te aștepți să se întâmple ceea ce îți dorești e ca și cum te-ai uita pe cer spunând că va trebui să vezi o stea căzătoare. Și atunci când crezi că o vezi, este de fapt un avion. Te-ai așteptat la o stea, dar uite, a apărut un avion. De ce nu o stea? Cam așa este și cu așteptările. Urmează apoi să aștepți în continuare după stele sau să privești avionul.