Pentru iubire

De-ar fi să cad între săbii de foc, tot pentru iubire mi-aș da ultima suflare. Din pietre amare și greoaie, astăzi a renăscut un trandafir. Între ale sale petale stă o inimă plină toată. Nu de aur, căci e prea pură, nici de sticlă că e prea plină. Deși a fost un organ vital, tot din cioburi s-a peticit. Tristețea a săpat adânc în ramuri de fericire. Ce orgolii? Ce vicii acre? Când sărutul tău e mai dulce decât toată mierea de albine. Când îmbrățișarea ta profundă trece prin fiecare țesut. Când inimile se iubesc și doar mintea e pătimașă. Dependentă de haos și agonii, astăzi a ieșit din sfera ei. A decis să-și deschidă o fereastra transparentă între lacrimi și dor amar. Și să păstreze tot ce a făcut-o să tresară din cutia craniană. Ce surpriză, sau ce teatru? Era veșnica iubire! Injectată chiar sub piele, cu o siringă de oxitocină. La fel ca primii fluturi care apar în stomac la apariția primelor sentimente de dragoste. Ca un zmeu plin de farmece, așa mi-ai răpit tu cea mai mare dragoste. Din care mă tot hrănesc, și pe tine te mențin pe o punte de dopamină. Plin de tandrețe și culoarea așa este valsul inimilor noastre. Ce se pierd într-un decor de adrenalină. Din care fluturii tresar și se transformă în aripi de muritor nocturn.

Lasă un răspuns

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.