Pentru iubire

De-ar fi să cad între săbii de foc, tot pentru iubire mi-aș da ultima suflare. Din pietre amare și greoaie, astăzi a renăscut un trandafir. Între ale sale petale stă o inimă plină toată. Nu de aur, căci e prea pură, nici de sticlă că e prea plină. Deși a fost un organ vital, tot din cioburi s-a peticit. Tristețea a săpat adânc în ramuri de fericire. Ce orgolii? Ce vicii acre? Când sărutul tău e mai dulce decât toată mierea de albine. Când îmbrățișarea ta profundă trece prin fiecare țesut. Când inimile se iubesc și doar mintea e pătimașă. Dependentă de haos și agonii, astăzi a ieșit din sfera ei. A decis să-și deschidă o fereastra transparentă între lacrimi și dor amar. Și să păstreze tot ce a făcut-o să tresară din cutia craniană. Ce surpriză, sau ce teatru? Era veșnica iubire! Injectată chiar sub piele, cu o siringă de oxitocină. La fel ca primii fluturi care apar în stomac la apariția primelor sentimente de dragoste. Ca un zmeu plin de farmece, așa mi-ai răpit tu cea mai mare dragoste. Din care mă tot hrănesc, și pe tine te mențin pe o punte de dopamină. Plin de tandrețe și culoarea așa este valsul inimilor noastre. Ce se pierd într-un decor de adrenalină. Din care fluturii tresar și se transformă în aripi de muritor nocturn.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.