Copilărie de zahăr

Dulce amintire înflăcărată, 

De ce te-ai dezlipit ușor de mine? 

Efemer te-ai detașat…

Și pe nesimțite ai dispărut,                   

Oare eu să fiu de vină? 

M-am aruncat pe treapta vieții       

Neștiind că tu vei rămâne în spate,         

Iar acum te caut în neștire                         

Ai fost atât de dulce dăruire… 

Încât nu am reușit să te gust pe deplin. 

Oare de ce nu te-am îndrăgit?                  

M-am grăbit să fiu om mare                    

Iar inocența ta se pierde,                           

Să te întorc nu am putere…                    

Dar în suflet ai loc de cinste. 

Aveai nuanțe calde triumfătoare, 

Iar acum mi-e puțin frig…                           

Îți simt parfumul trecător,                            

Și de-al amintirilor dor 

Nostalgia mă cuprinde. 

Valsez cu sufletul prin gânduri       

Știind că micuța din mine te-a întânlit, 

A păstrat tot ce-i mai luminos

Creând un om îmbucurător, 

Plin de tandrețe și culoare. 

Aroma ta minunată, 

S-a lipit de inima mea rece 

Prin zâmbete strălucești, 

Și îți simt vibrația în acorduri 

Căci respiri prin al meu glas. 

Farmec din copilărie, 

Rămâi cu mine la nesfârșit 

Când alternez în valuri reci, 

Tu să mă păstrezi pe uscat 

Cu sufletul înviorat… 

Departe de haos și orgolii 

Tu dai putere sufletului meu, 

Deși acum ești plecată pe mare 

Legătura nu se pierde…

Căci îmbrățișăm același suflet.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.