Soare roșiatic

Flăcări incerte se avântă spre cer

Punând pete pe înaltul ecler,

Șoapte se varsă spre cerul măreț

Printr-o făclie de soare îndrăzneț,

Norii dispar cât mai departe. 

•

Chipuri se arată sub umbre tăcute 

Se mângâie brațele absorbite de soare,

Cu sufletul umplut de regrete

Se disting sentimente profunde,

Din trupuri tocite de dor. 

•

Monedă de aur se aprinde pe cer,

Sporind bunătatea departe în lume 

Luminează cu drag calea cea grea, 

Căci miza e dulce, și sufletul ușor

Atunci când roadele se adună. 

•

Florile le învie cu palmele calde,

Stârnește armonia la masa întreagă

Și familia o unește-n prag de zi,

Peste chipuri așterne zâmbete

Și peste bucate aleasă savoare. 

•

Revirement alternează prin flori

Aducând parfum de primăvară,

La fereastra transparentă

Amprentele le risipește,

Jucându-se cu tandrețe. 

•

Copiii îi dezmierdă spre abis, 

Pace o acumulează într-o clepsidră 

Și pe fluturi o expediază,

Către gândurile ofilite cu ardoare

Lumina o eclipsează.