2022 de apusuri

Și tot atâtea seri aș valsa cu tine sub lumina lunii cerești, ce e martorul nocturn al iubirii noastre etene. Într-o lume atât de trecătoare, noi am ales un univers luminat de suflete de zahăr. Simfonii pe la fereste mă trezesc în cele mai frumoase dimineți. Și sunt atât de frumoase pentru că te urmez în fiecare seară la apus. În ape se revarsă reflexia aripilor tale nemărginite. Căci m-au cuprins de zeci de ori. Și știi că iubirea nu se spune, se simte. Am trăit cele mai prețioase clipe în momente cumplite, am știut să iubim, să trăim, să luptăm, să ne susținem reciproc. Să ne simțim bătăile de inimă sub lumina stelelor, iar soarele și luna au devenit martorii iubirii noastre. Sub vegherea soarelui îmbrățișăm zâmbete și ne sorbim din priviri. Iar sub lumina lunii, ne șoptim secrete și ne simțim pulsul. Avem dragostea aia nebună dar și firi diferite, atât de diferite încât s-au combinat și au devenit echivalente. Prin ploile aride care au fost, am trecut cu brio, și nu ne-au distanțat. Dimpotrivă, ne-au întărit temelia relației, și nu ne-am lăsat o secundă doborâți de presiuni. Am luptat cu inimile împreună și cu dragostea înarmată, împotriva cuvintelor care nu și-au avut rostul, și nu au putut ajunge la noi. Pentru că nu am lăsat niciodată influența negativă a unora să ne pătrundă. Din lumea noastră infinită, am decis să coborâm pe pământ. Să ne iubim așa cum am învațat când ne-am cunoscut. Dăruind valori morale oamenilor lipsiți de emoții. Și valori raționale acelora care se cred nemuritori. Iubirea noastră e originală și specială, am învățat împreună punctele esențiale și credem cu tărie într-un viitor al nostru.