2022 de răsărituri

Atâtea veacuri mi-au trebuit să te întâlnesc. Și de mă nășteam mai devreme, nu cred că aș fi găsit un om mai bun ca tine. Atât de cald și bun la suflet, cum de mică am visat. Mi-a fost greu să te cuprind, de frică să nu sting. Tu ardeai la sud, iar eu înghețam la nord. Și frigul îmi trecea prin vene, credeam că sângele albastru nu va mai avea vreun puls. Și totuși o speranță se zbătea cu putere în inima mea mică. A prins curaj să te urmeze, deși nu te cunoștea. Fără chip și fără glas, dar te iubea din alte lumi. Căldura se zbătea cu putere în inima ta de piatră. Dar nu puteai simți niciun fior, erai atât de ars pe dinăuntru. La suprafață ochii îți sclipeu și se roteau în semicerc. Căci erai imun la răni și repetent la iubire… Alternând în două lumi, ne-am întânlit la al miilea răsărit. Ne-am plăcut și fofilit, n-aveam alte destinații. Tot speram și iar speram, ca tu să fii cel dintâi. Și tu căutai de zor, femeia sufletului tău. Pășesc în gol, iar tu te avânți de braț să mă cuprinzi. Te prind de gât și la piept mă tragi, te cuprind de talie, iar tu mă săruți pe frunte. Nici nu am conștientizat cât am riscat împreună. Atâta pasiune și culoare, din două lumi, noi am făcut un univers. Puteam să ne ruinăm viețile pe vecie. Dar am ales să ne ancorăm în iubire. Vibrații puternice au pornit prin vene, iar eu simțeam o atașare. Nu orice și nu oricum, parcă s-a întâmplat ceva. Pupilele mi se dilată și imaginea ta îmi apare. Te văd lângă mine, dar mi-e frică să mă atașez de iluzii. Te tot apropii și mă săruți cu patos. Aud în propria minte niște ciondăniri aparte. Observ cu uimire, cum se desprind de trup bucăți de gheață. Întinzi mâna spre mine, iar eu încerc să te ating. Ești tu, ești real și ești aici. Flăcările ți s-au dus, căci te-am vindecat cu inocența mea. Zecile de lacrimi ce astăzi s-au topit de pe mine, ți-au adus liniștea pe care o căutai de-o viață. Inima mea a renăscut, datorită sufletului tău. Căldura arde în inimile noastre și iubirea se aprinde tot mai tare. Am ajuns într-un echilibru, plin de culoare și emoții. Să fim oare un întreg? De acum și până la sfârșitul veacului, vom fi o inima în două trupuri. Și de vânturi se mai stârnesc, pasiunea nu o să o stingă. Căci a renăscut din durere și s-a format prin dăruire. O conexiune energetică atât de rară și atât pură. Ne-a cuprins când inima mea se clătina și a ta minte se zbuciuma.

Lasă un răspuns

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.