Lumea lor

E brumă tremurândă afară, 

Zăpadă grea pentru micile vietăți 

Manta argintie pentru sărutul soarelui, 

Oaspete dorit de spice 

Dar, izgonit din lumea lor. 

Pierdut printre fisuri fierbinți

Se pierde în zare de pe al său fus,

O noua stea a apărut pe cer

Și-n lumea lor se adună ceața…

Se aprinde lacul plin de dor

Umplut cu lacrimi de amar,

Se transformă într-o oglindă efemeră

Prin care se varsă secrete…

Buzele tac, ochii vorbesc,

Sentimente curg ușor printre frunze

Rătăcește orgoliul meu târziu,

Căci nu ți-am mai scris ultima scrisoare.

Erai așa departe, timpul așa de aproape

Îmi ștergea urmele din spate,

Iar eu te așteptam la destinație…

S-au fărâmat în mine sechele

Căci lumea noastră se încheie brusc,

Încă mai aștept ale tale raze

Dar s-au pierdut demult pe mare.