Imaginaţia – simptome şi leac

Cu toţii suntem nebuni din motive ştiute doar de noi sau aşa a vrut Universul să avem un strop de nebunie, deoarece puţinul nu strică. Această galaxie a avut întotdeauna ceva ascuns, chiar dacă îşi arată înfăţişarea. E psihopată în sens creativ, căci ceea ce are e creaţie pură. Dumnezeu a făcut totul, fiind cel mai bun Creator, dar şi scriitor al vieţilor noastre. Deci, înseamnă că darul acesta de a crea îl avem şi noi. Această magie zace în cele mai ascunse părţi ale minţii sau chiar la etajul inimii, nimeni nu ştie, dar atunci când ne încolţesc sentimentele, se produce ceva la nivelul encefalului. Scrie singur prin gânduri şi invenţiile sale le lasă întipărite pe propriul suflet. După, noi, creaţiile lui Dumnezeu, scriem ce ne-a dictat encefalul ca nişte maşinării, dar singura diferenţă este că suntem maşinării sentimentale. Ne-a lăsat imaginaţia ca să scriem durerea pe foi învechite, fericirea s-o scriem pentru scenarii de film, iar gândurile să le trimitem în jurnale cu lacăt pe care nimeni nu le va citi, în afară de noi înşine . Aşa cum în dragoste şi în război este permis orice, aşa este şi cu imaginaţia, iar nimeni nu are dreptul să judece formele acesteia de manifestare. Fiecare suferim de această boală, fie că suntem copiii, bătrâni, adolescenţi hipnotizaţi de vrăjile iubirii sau oameni maturi. Cum am zis anterior de nebunie, această formă a imaginaţiei nebune nu va trimite pe nimeni într-un spital legat de un pat, dar va trebui să o hrănim şi să ne lăsăm posedaţi de către aceasta. Dacă ai citit până aici pentru a găsi leacul imaginaţiei, să ştii că nu am descoperit un vaccin pentru artă!