Salvatoarea lumii e o fetiţă (Partea întâi)

31 decembrie 1999. Pragul dintre 1000 şi 2000. Au trecut 10 ani de la Revoluţie şi este Revelionul. O fetiţă şatenă şi cu ochii de culoarea cerului senin se joacă cu globurile din brad într-o sufragerie plină cu decoraţiuni de iarnă. Are picioarele goale şi se gândeşte să îşi pună planul în aplicare, acela de a da timpul înapoi şi a pune Epoca Modernă pe un piedestal, de a-l învia pe Marele Gatsby, iar lui Ceauşescu să îi dea o cafea dulce, plus multe altele. Vrea să aducă moda anilor ’20 chiar acum, iar balerinele să danseze în faţa bunicului ei care se uită la televizor, dar nu ştie cum să dea timpul înapoi, deoarece dacă o va face, va simţi războaiele curgând şiroaie prin venele ei fragile şi nu ar avea tupeu să disece două Războaie Mondiale cu lama. Nu crede că va găsi niciodată pe cineva care să îi sară în ajutor, dar simte că vor veni vremuri grele pentru ea, bunicul ei şi ceilalţi. Miezul nopţii s-a apropiat mai mult decât luna de la geam. Anul 2000 o face să se simtă altfel şi să uite pentru un moment de gândurile ei. Îşi ia bunicul de mână, privesc focurile de artificii şi uită de întrebarea care o macină: “Cum va arăta lumea peste 20 de ani?”.