Dorinţe care nu cred că se vor îndeplini
Vreau doar să se oprească timpul în loc, pentru o oră şi să văd apusul soarelui de pe cea mai înaltă clădire din Franţa, stând pe un scaun şi savurând un croissant. Mai doresc ca tot ce am trăit, să apară în faţa mea ca nişte videoclipuri, iar eu dacă voi dori, să apăs pe ele şi să le vizionez. Vreau să îmi analizez trecutul, inclusiv din clipa în care m-am născut şi până în momentul prezentului. Eu, uneori, am o memorie vagă şi mai uit anumite detaii, iar astfel îmi reamintesc ce s-a întâmplat în trecut, prin vizionarea acestor videoclipuri. Cine ştie? Poate că într-o viaţă anterioară am fost o scriitoare cu un stil nonconformist de scriere, iar după, am fost aruncată într-o temniţă, unde mi-am petrecut acea viaţă anterioară. Totuşi, unii fug de trecuturi acre şi aleargă către viitoruri necunoscute. Sunt prea pretenţioşi şi nu vor un prezent, neştiind că această clipă “acum”, este cea mai valoroasă. Eu nu fug de trecutul meu prin labirinturi, doar vreau să-l înfrunt, să-l îmblânzesc şi să-l amuţesc. Cu pieptul în faţă, voi apăsa pe acele videoclipuri, deoarece sunt eu, iar fără acel trecut, n-am putut să fiu cine sunt în prezent. Şi da, staţi liniştiţi, deoarece voi avea timp să privesc apusul soarelui şi să-l ating. Cred că dacă iau soarele în mâini, timpul va arde cu mine, adică el se va opri pentru totdeauna, iar eu nu ştiu dacă mă voi vindeca şi va mai fi totul la fel.