Vis

Eu nu știu să iubesc decât cu firea-mi toată,

Deci dacă te-am iubit prea mult, tu, rogu-te, mă iartă

Și tot la fel să-mi ierți și necuprinsă vina

Că de o vreme-ncoace, doar tu îmi ești lumina.

Tu să mă ierți când simți de undeva chemare.

Să știi c-atunci o liră plânge și-n cântecul ce-o doare,

Ar vrea să te cuprindă, să-ți fie-alaturi tainic

Și-apoi să te aducă în inima mea crainic,

Ca tu să-mi dai de veste că vrei să-ți fiu etern;

Alăturea de tine, nu-i loc pentru infern.

Iar dacă fi-vom doi, tu rege, iar eu să-ți fiu regină,

Din viață noi am face-un joc lipsit de vină.

Din orice mică faptă noi am clădi minune

Și punte-apoi am face din ea peste genune,

Căci n-ar mai fi în lume vreun loc pentru durere

De tu ai spune „da” când lira mea te cere.