Predestinați
Râsul de copil îmi făcea inima să tresară,
Și zâmbetul lui era antidot pentru ochii mei.
Ne pierdeam printre nori, îi admiram grațios,
Dar oare la fel ne priveau și ei pe noi?
•
Inimile erau sincronizate, mintea conectată,
Aveam GPS în caz de ne pierdem vreodată!
Ochii mari ca de pisoi îmi topeau inima
Care căzuse demult în brațele sale.
•
Cerul era martor, ne privirea cu atâta dor,
Stăteam îmbrățișați, de parcă îi eram datori,
Sub cerul plin de stele ne-am regăsit cumva
N-aveam nicio idee că o să ajungem așa.