un surd. o oarbă. dragoste
îți ridici capul de pe pernă
îmi tresare pulsul
furnicăturile-mi cântă-n venă
te întinzi pe parchet și îți rupi osul
•
mi se oprește respirația
se golește spectacolul ce-l aveam în mine
devin mai mică, îmi ești tentație
dar aleg să mă ghidez după destine
te ridici de pe jos și-ți întinzi mușchii
te doare
o vreme mi-am fredonat că mă iubești
am murit cu toții căci
și speranța parcă moare
•
mă uit la chipul tău ce
îmi găzduiește nesiguranța
norii
au un gust dulce
pe când soarele-ți ascunde fața
•
și cred că răsăritul e aproape
de ce mă mir?
poate pentru că era miez de noapte
dar din tine curge sânge
doamne
de ce nu-ți pot fi eu vampir?
te îndepărtezi cu pași sonori
mi se sparg ochelarii
dacă te tot rupi
îți va veni timpul să mori
•
cum își dă duhul și vederea mea
neclaritatea mă sufocă
îmi strânge gâtul un fulg de nea
vara cu tine
pleacă
•
și mă rătăcesc de noi
mă pierd prinsă-n portative
cu dor de sărutări moi
alerg despuiată de motive
mă opresc pentru o secundă
o privesc
are părul creț și e cam scundă
poartă un pulover ca al tău
ce coincidență
•
îmi arată drumul
îți văd urmele-n zăpadă
nu-mi vine a crede
ai trecut pe aici în plină iarnă
când eu aștept soarele să cadă
•
lângă o cabană mică din lemn
te găsesc
te strig ruptă de îndemn
nu m-auzi
am înțeles
sufăr de orbie acută
mi-ai arătat prea multe ce
nu le-am văzut
am crezut că inima ta mă ascultă
ce n-aș fi dat să fiu eu surdă
dar să pot să te văd
•
ce n-aș fi dat să mint continuu
dar să pot să te cred
ce n-aș fi dat să fii tu orbul
dar să mă pui pe repeat
•
în final
ce n-aș fi dat să mor înaintea ta
dar să nu mai văd cum îți rupi din coastă
din nou și din nou
pentru o altă ea…