viață-n fum de canabis
n-a fost nicodat’
un alt Dumnezeu în cer
care la drum a plecat
luând pământul ca reper
•
furând din nori lopeți
a săpat în sol un suflet
plantând gânduri în pereți
a suflat născând vânt
și creându-te discret
•
șase zile mi-ai cutreierat
pielea
dar de entuziasm te-ai lepădat
pierdându-ți
calea
în a șaptea
ai strigat către Creator
că te-ntunecă singurătatea
te-a închis în laborator
și ți-a rupt din coastă jumătatea
•
ai plantat bucata de schelet
în groapa ce ți-a dat viață
mi-au crescut rădăcini din zâmbet
și crengi în plină verdeață
•
mi-ai vegheat creșterea
mi s-au ivit frunze înguste
în trupul înalt se zărea puterea
și ți-am lăsat buzele-n ramificații
ca să mă guste
în acea dimineață
caldă
simțeam planeta că îngheață
rotundă
și că timpul se oprește
eram pradă
•
aveam gustul pământiu
din păcate nu erai din fier
dacă erai, știu
gustul de combustibil
nu ți-ar fi fost sezonier
•
căci pe timp de iarnă
erai gol de dorință
de euforia ce și acum mă cearnă
sita fiind o neputință
•
ai ales să-ți rupi coasta din nou
să plantezi alt fel de iarbă
și să mă-nchizi în cavou
de aici am rămas oarbă
•
însă ți-am auzit degetele
cum au ridicat-o ușor
ai atins-o cu buzele
i-ai mângâiat încet frunzele
nu era la fel de slabă
cu trupul în formă conică
•
ți-ai împărțit lumea-n două
femei
ne-ai aprins, dar plouă
acum suntem trei
atei
tu ai păcătuit primul
și am fost îmbrăcate în foițe
nu ți-am putut fi gramul
ai vrut ceva mai dulce
și ne-am înnecat în arșițe
•
când am ajuns în Iad
mi-am recuperat vederea
avea chipul fad
și ei tot fum din păr îi cădea
•
credeam că te-ai obișnuit cu
focul
dar acesta nu-ți plăcu
nu ne aprindea scânteia
șocul
•
până la urmă, Adam
te las cu ea
chiar de aveam același neam
poate-i mai liniștită suferința
fumând Indica
•
ne plâng bricheta
dar n-am de ce să mint
azi ni s-a deschis ancheta
parcă-ți simt și acum saliva
căci ai împărțit lumea-n femeie
și ai trăit fumându-ne
ți-am fost doar
joint
•
nu mă semnez,
Sativa