scrisori, vin și eșarfe

se aprinde becul

dispar

simt sete de sânge

îmi ești murdar

din cap până-n picioare

te gust și-mi ești amar

•

ai eșarfa prinsă pe ochi

strâns

văd prin ea că sunt roșii

ai plâns

cu mâinile întinse te pierzi

în spațiul restrâns

•

cauți să mă-mbrățișezi

știu

căci baru-i plin dar

sufletul pustiu

o să mă găsești când pleacă lumina

te rog

rămâne-mi viu

te-am așteptat prea mult

singură

am privit pahare dar nu ne-am regăsit

îmi sunt goală de a ta gură

dar las în picături de vin

să curgă ură

•

seamănă cu al tău sânge

dulce

mi-s uscate buzele

și trupul dă să mi se culce

îți las și azi bocancii grei

să mă calce

•

cu zile înainte aveai atingerea

ușoară

acum pari să te îndepărtezi

în seară

mi se-mbârligă gânduri în șireturi

nici azi nu mă dezlegi?

•

știu că ți-e frică

de cicatrici

dar nu înțeleg de ce

mă cauți doar aici?

și înaintezi către o masă goală

de mine și de frici

mă pleci pe podea și mă închizi

în temniță

două bucăți de parchet

ce ne sunt graniță

e mai mult de atât, nu?

aud ușa de la pivniță

•

se ciocnesc două pahare

curg picături din viță

îmi întorc privirea

eu nu ți-am fost destul zeiță?

•

te-am alinat întinsă

peste aluniță

m-ai legat de ochii tăi

pierdută de ființă

m-am transformat pentru tine

plină de dorință

•

până la urmă

vinul îți e peniță

iar eu îți sunt stilou

uitat în lădiță

•

acum înțeleg

scriai scrisori

cu ochii grei

doar pentru barmaniță…