scrisori, vin și eșarfe
se aprinde becul
dispar
simt sete de sânge
îmi ești murdar
din cap până-n picioare
te gust și-mi ești amar
•
ai eșarfa prinsă pe ochi
strâns
văd prin ea că sunt roșii
ai plâns
cu mâinile întinse te pierzi
în spațiul restrâns
•
cauți să mă-mbrățișezi
știu
căci baru-i plin dar
sufletul pustiu
o să mă găsești când pleacă lumina
te rog
rămâne-mi viu
te-am așteptat prea mult
singură
am privit pahare dar nu ne-am regăsit
îmi sunt goală de a ta gură
dar las în picături de vin
să curgă ură
•
seamănă cu al tău sânge
dulce
mi-s uscate buzele
și trupul dă să mi se culce
îți las și azi bocancii grei
să mă calce
•
cu zile înainte aveai atingerea
ușoară
acum pari să te îndepărtezi
în seară
mi se-mbârligă gânduri în șireturi
nici azi nu mă dezlegi?
•
știu că ți-e frică
de cicatrici
dar nu înțeleg de ce
mă cauți doar aici?
și înaintezi către o masă goală
de mine și de frici
mă pleci pe podea și mă închizi
în temniță
două bucăți de parchet
ce ne sunt graniță
e mai mult de atât, nu?
aud ușa de la pivniță
•
se ciocnesc două pahare
curg picături din viță
îmi întorc privirea
eu nu ți-am fost destul zeiță?
•
te-am alinat întinsă
peste aluniță
m-ai legat de ochii tăi
pierdută de ființă
m-am transformat pentru tine
plină de dorință
•
până la urmă
vinul îți e peniță
iar eu îți sunt stilou
uitat în lădiță
•
acum înțeleg
scriai scrisori
cu ochii grei
doar pentru barmaniță…