Iulie și clepsidra

În mijlocul verii m-ai adus mai aproape de realitate,

Când mi-ai făcut un roi de fluturași colorați să-mi danseze incontrolabil prin stomac.

M-ai vrăjit din prima cu o floarea-soarelui aurie

Și mi-ai spus că nu îmi trebuie nimic mai mult pentru a fi fericită.

Ah… ce naivă am fost să te cred, dar nu mă învinovățesc,

E de la veninul acelor demoni cu aripi colorate pe care obișnuiam să îl numesc iubire.

De-aș fi știut eu că fiecare răsărit pe care l-am văzut împreună era doar o minciună,

Că niciunul din zâmbetele noastre n-au fost mai mult decât o proiecție falsă a fericirii,

De-aș fi vrut să-mi dau seama atunci că îți pui iubirea de nisip într-o clepsidră

Și nu durează niciodată mai mult de un an să se risipească toată,

Azi, tot în mijlocul verii, poate aveam inima încă intactă,

Iar în urma noastră rămânea mai mult decât o fotografie decolorată de lacrimile sărate ale mării.