O ultimă gură de bere

Cu buzele încă mânjite de amintirea gustului de bere mizeră pe care am băut-o cândva împreună,

Scriu poeme de dragoste.

Le scriu și le pun pe toate într-un roman care așteaptă,

Îngropat de praf pe un raft dintr-o librărie în prag de faliment,

Alte inimi care să se deschidă în fața lui.

Am încercat să ne vând iubirea,

Sau ce-o fi fost ea,

M-am gândit că atât mai pot scoate în urma atâtor luni inutile

În care mi-am pus sufletul pe tavă.

Am greșit și acum,

Am rămas tot singură, fără nimic,

Decât cu frigul trotuarelor plouate care mă îmbrățișează în fiecare noapte de când cu plecarea ta.

Nu mai aștept nimic, m-am resemnat că atât mi-a fost dat să trăiesc cu adevărat.

O ultimă dorință mai am,

Data viitoare când pleci, nu face răni adânci,

Nu mai lăsa sufletul să sângereze prea mult.

Mai dă-i o șansă la vindecare.