Reset

Îmi acopăr mâinile în timp

Și ne pictez pe noi cu ele.

Aștern pe pânză cu mâna tremurând

Culori vii și nuanțe de noncolor fără sens.

Linii austere ne conturează trupurile,

Iar sufletele ne sunt trasate de urme izolate.

Reset

Și culorile se întorc pe paletă.

Începem iar de la zero

Pentru greșeala pe care ai făcut-o

Când ai vrut să-mi desenezi zâmbetul.

De fiecare dată când o luăm de la capăt se întâmplă ca unul dintre noi să greșească.

Curățăm pânză de tot ce am picatat până atunci.

Iar și iar.

Doar că aceasta se învechește

Și în curând nu vom mai avea pe ce să ne lăsăm mărturia.