Nemurire

De când mi-ai dat primul mesaj am reușit să ating fluturii fericirii ce zburau în văzduh,

simțind că tu ești jumătatea mea rătăcită printre oameni

și că povestea noastră va fi scrisă cu cerneală de aur

pentru ca toți să afle despre iubirea noastră ce părea a fi o piatră rară. 

Noapte de noapte adormeam cu gândul la tine,

fiind îmbrățișată de arta iubirii,

iar când bucuria atingea cote maxime îmi erai muză,

ceea ce nu s-a schimbat,

căci și acum, după un an și jumătate de binecuvântare

încă te scriu, deși drumurile noastre s-au bifurcat,

devenind niște străini cu sufletul gol

ce cândva s-au iubit până la răsărit, 

până la artă,

până la viață.