Iubirea – forma absolută a cunoașterii

Grămada de hârtii

Adunate pe jos

De care mă împiedic

Cu cana de cafea în mână

Și în cealaltă cărți

Din care învăț arta maturității

Pentru a absolvi școala vieții,

Pășind într-o altă pădure,

Însă de data aceasta fără copaci,

Fiind jinduită de tot ce este frumos,

Însă acolo este necesar să lupți

Cu puterile ce pot fi arme letale

Sau pistoale de apă. 

•

Amnezia de clipe de fericire

Mi-a înghețat sufletul,

Devenind cutremurul ce a frânt

Universul meu în două părți:

Obiective academice

Și iubirea ce dă sens vieții mele

Din februarie pentru totdeauna,

Așa cum am promis lângă mulțimea

Ce se estompase. 

•

Grămada de hârtii

Adunate pe jos

De care mă împiedic

Cu cana de cafea în mână

A golit interiorul meu

De vitalitatea ce în vară clocotea,

Devenind doar o mică flamă

Dată de iubirea lui,

Fiind singura ce îmi hrănește

Foamea de a trăi cu adevărat.