PARTEA A II-A

LABYRINTHUS MUNDI

CAPITOLUL I

5

(…)– Robert! Robert! șatenul încerca de ceva timp să-și trezească fratele, zdruncinându-l cu putere de umăr și strigându-l pe nume, după alte câteva încercări detectivul se ridică brusc în șezut:

– A căzut o stea care va nimici lumea! bolborosi buimac, privind speriat prin camera aproape întunecată, luminată doar de un neon care se afla prins deasupra mesei de lucru dinspre fereastra care dădea afară. Băiatul îl privea nedumerit, aproape amuzat, neînțelegând spusele bărbatului:

– Poftim?

– Asta am auzit! își scutură capul de câteva ori, apoi se ridică. Am auzit! Da! Am auzit și apoi am murit! Aoleu, am murit! mări ochii speriat și-l prinse de gulerul tricoului pe fratele său, zdruncinându-l puternic: Alex, am murit! Îți dai seama? Am murit!

– Ce e cu drama asta? îl urmărea pe Robert prin cameră. Mie mi se pare că ești viu…ba chiar mai viu ca de obicei!

– În vis! Nu râde! Te văd că râzi! își strânge în mâini capul, măcinându-l imaginile văzute. Uneori visele noastre se simt mult mai reale decât însăși realitatea, dar ce facem atunci când nu le mai deosebim de realitate? Ce ne facem?. Băiatul râdea cu poftă, până când văzu că de fapt Robert era cu adevărat panicat. Era, într-adevăr, fratele său un mare idiot câteodată, însă nu era un fricos, așadar însemna că visul chiar fusese puternic dacă îl zdruncinase într-un așa mod. Băiatul se apropie de el, încercând să-l calmeze, punându-i ambele palme pe umeri.

– Uită-te la mine, Maes! Oprește-te! Visele sunt vise. Tu trebuie să ajungi la audieri! își luă haina pe el și deschise ușa: Vin cu tine! Sper să nu faci așa și acolo! râse încet și închise ochii pentru câteva secunde: Știi, Maes, mă bucur că avem o viață normală într-un final!

– Normală, zici?

– Da!

– Nimic nu mai pare normal de atunci!

– Se vor așeza ele, a trecut puțin timp, ai răbdare!

Ies amândoi din apartament, intrând în lift într-o liniște deplină; poate mult prea apăsătoare pentru detectiv, astfel încât îi revină imaginile din vis și amintirile fatalului accident de când lumea se sfârșise pentru prima dată la superlativ.