Capitolul IV, subcapitolul 6 (partea aV-a)

M-am trezit la câteva zile distanță de momentul accidentului în care ar fi trebuit să mor și am aflat ulterior că Damian distrusese creatura. Stând pe patul din apartamentul meu, încă slăbit de putere, îmi amintesc că i-am spus următoarele vorbe partenerului meu:

–Trebuie neapărat să ne interesăm de frații M. Damian mă privea tăcut, îndemnându-mă să continui: S-a petrecut ceva ciudat, ai văzut și tu! Și am o vagă impresie că știu ce s-a întâmplat de fapt, dar am nevoie să mă conving, întâi, de toate.

–Cu ce te pot ajuta?

–Să nu mai dispari, am nevoie să-mi acoperi spatele! Chiar așa: unde tot pleci? nu mi-a răspuns la această ultimă întrebare, nici nu m-aș fi așteptat să o facă, dar am trecut cu vederea acest mic amănunt. Spre ora prânzului m-am întors la secție și m-am dus țintă la arhive, scoțând dosarele fraților. Damian mă aștepta afară, iar pe mine nu m-a oprit niciun ochi curios din a face ce îmi propusesem. În aceeași zi îmi depusesem cererea de încetare a activității sub pretextul unei probleme medicale care nu suferea amânare, aspectul jalnic mă ajutase foarte mult în a-mi întări această minciună, căci nu-mi revenisem total după întâlnirea cu creatura din pădure. Nu am mai avut răbdare și după ce am închis portiera am început să frunzăresc documentele – astfel de amănunțiri ale nerăbdării și temerii mele sunt de-a dreptul puerile și nu își au rostul în a fi explicate, așadar le voi face o detaliere succintă.

–Damian, uită-te și tu! mâinile începuseră să-mi tremure pe foile gălbejite pe care i le puneam în poală bărbatului. Scrisul de tipar aproape șters ne spunea un lucru fantastic: R.M. murise în urma unei anchete îngrozitoare. Îl vedeam pe bărbat încordându-se, mârâind în barbă. Răsfoiam grăbit dosarul lui A.M. care de asemenea ne sugera același verdict: mort.

Cu mâna tremurândă am băgat cheia în contact și am pornit spre casa lui M.T., acolo aveam să citesc în amănunt cazul în care fuseseră implicați frații M. și în urma căruia muriseră. Nu mi-am putut stăpânii tremurul nici chiar când, ajuns acasă, primisem o cană cu ceai calmant. Mă instalasem la birou și citeam frenetic pasajele negre scrise cu cerneală ieftină de tipar care pe alocuri începea să se șteargă.

–Poate ar trebui să te odihnești, după toată nebunia cu… Damian se opri din vorbit, văzând că nu-i răspund, lăsă cana cu ceai pe blatul biroului și îmi cuprinse umerii cu mâinile, continuând să-mi șoptească: Ia-o mai încet!

–Nu am timp, Damian! Nu am timp! Doamne, în ce m-am băgat!

–O scoatem, noi, la capăt! încerca să mă liniștească masându-mi muşchii umerilor, brațelor și ai gâtului fiind încordați la maxim, continuam să tremur, ținând în mâini dosarele desfăcute și încercam să vorbesc rapid și bâlbâit căci îmi dădusem seama de cel mai grotesc lucru posibil – de care aveam nevoie de o confirmare pentru a-l putea justifica.

–Nu o scoatem! Fii atent ce scrie aici – i-am arătat cu degetul pe foaia lucioasă care părea îmbibată în ulei, aproape transparentă pe care scrisul de tipar începea să se șteargă, citindu-i – „ în urma dezastruosului și regretabilului accident produs datorită slabei pregătiri a generalului R.M. și a locotenentului A.M, fratele inculpatului, s-a hotărât de comun acord al Înaltei Instanțe ca pedeapsa să fie capitală.” Și uite mai e„ în urma raportului de la fața locului fratele inculpatului a cerut să fie executat înaintea tuturor, nearătând urme de remușcare faţă de cele întâmplate. R.M. sub o falsă durere fraternă s-a prăbușit la picioarele ştreangului, fiind ridicat de doi soldați pentru a putea fi executat” vezi? Executat! Amândoi au fost executați!

Damian și-a tras un scaun și mi s-a alăturat la masa de lucru, trecându-și rapid ochii peste pasaje, încruntându-se din când în când.

–Au lucrat pentru O.N.! Cât de nenorociți! vorbea fără a-și ridica privirile din dosare și îi resimțeam frustrarea, mâhnirea și indignarea din glas. Îl priveam timoros cu coada ochiului, văzându-i aburii întunecați ieșindu-i prin pori.

–Damian?

–A fost o nebunie de-a lor, uite aici: „ în urma ultimei lupte a generației de exorciști s-au găsit vinovați de aceste incursiuni frații M. de care instituţia O.N. a fost profund dezamăgită. Execuția celor doi frați a fost hotărâtă pentru binele comunal, căci reprezentau o adevărată amenințare. Alături de aceștia au mai fost executați și…” nu ne interesează mai departe. A fost o cacialma. Dar de ce?

–Pe tine te interesează asta? A fost lângă noi tot timpul și nu ne-am putut da seama!

–Au reușit transmutația! Au pornit jocul ăsta știind că-l vor pierde.

M-am ridicat de pe scaun, am strâns dosarele pe care le-am legat cu un șnur de lână roșie și le-am pus alături de cel al lui M.T. apoi îmbrăcându-mi haina, m-am hotărât în miez de noapte să merg la cimitir, căci în sfârșit lucrurile prindeau contur și înțelegeam ceea ce trebuia înțeles:

–Trebuie să verificăm ceva, întâi de toate!

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.