O bucată de suflet…

Ţi-am lăsat și ție-n dar

Un surâs, un gând frumos,

Care să te ajute să uiți de tot ce-i amar

Și să te ducă-n cel mai dulce cosmos.



Mâinile ni se pierd printre stele,

Sunt multe, ca și noi,

Conduse de planete, încolțite de documente,

Deși se aude liniște, e din nou război.



Dacă îți deschizi și tu ochii,

Poate nu o să mai vezi numai ce-i negru,

Poate nu o să mai asculți numai de vechii

Nori ce au murit pentru

Ca tu să le urmezi urma prea diformă.



Căci azi trăiesc pentru că viața e artă,

Exist pentru că respir muzică,

Și inspir speranța ghidată de soartă,

Pentru că soarta-i viitorul, nu trecutul ce ne strică.



Și-ți mai dăruiesc o dată,

Ca să faci și tu la fel,

Știu că pare greu să nu te iei după armată

Și că simți sulițe în portofel.



Dar te las să mă plătești cu dragoste,

Să plângi cu zâmbetul pe buze,

Să te-neci în tot ce pare luat din poveste,

Pentru ca realitatea e departe, când numai de rău ai parte.



Și-mi plec privirea către tine,

Când în fața ochilor mei devi poet,

Hrănit de tot ce e bine,

Și cum auzim acelasi sunet,

De bucată ruptă de suflet,

Dezbinată de ură și criterii,

Cu dor de razele verii,

Cum se-mbină cu a ta și cum

Ni se rupe inima pe drum,

Căci suntem cu toții doar bucăți de suflet.



Suflet conturat de răutate,

Numit lume,

Plin de nedreptate

Și doar despre sume.



Dar îmi cântă gândul,

Că pot să-mi las inima să-mi bată

Propriul ritm și să simt

Că bucata mea de suflet clădește lumea toată.